Corul din Vasiova

Celui carele l-au dus la mărire şi glorie: Părintelui Zuiac

Precum este de admirat

Şi de cinstit şi onorat

Ştefan cel din Moldova

În felul ăst, e prea mărit

Şi prea lăudat şi prea slăvit

Corul din Vasiova.

De toţi acei ce au avut

Acum curând sau în trecut

Prea fericite oare

Ca să-l audă la cântat

Să-l vadă mândru îmbrăcat

Neîntrecut sub soare.

Că n-ai putea ca să ghîceşci

Costumelor lui Româneşci

Ca să-le dai vreun nume

Te farmecă vederea lor

Operă a coristelor

Sunt fără seamă’n lume.

Iar despre cântul astui cor

Nu se găseşce muritor

Ca să-i descrie firea

Dar pot să spun că glasul lui

Trimis p’aripa vântului

Mişcă Dumnezeirea.

Că nu-i mirare că mai an

A fost poftit de nalt Divan

– Că şcie doar tot natul –

Să meargă pe la Bucureşci

Cu hainele lui Româneşci

Să cânte lu ’mpăratul.

Că-ţi par că ceriuri se desfac

Atunci când Aurel Novac

Şi Lena Cioiuleasă

El falnic, mândru ca Orfeu

Ea florilor după păreu

Regină şi crăiasă.

Cântă solişti la serbători

Că-ţi vine şti să plângi să mori

La glasul ăstei fete.

Iar Aurel când ţ-o cânta

Încep atunci a lăcrăma

Şi sfinţii din părete.

Ei! dar acum, cum să încep

Că vezi aici nu mă pricep

Să spun aşa cum ieste

Când seara pe la serbători

Fetiţe ca şi neşte flori

Răpitoare neveste!

Şi juni, feciori, falnici bărbaţi

Pe bină sus, stau toţi grupaţi

Şi cu Zuiac în frunte

Îţi cântă de te înfiori:

– Că te rădică'n slăvi şi nori –

Fetiţo dela munte!...

Iar după aceia'ncep un joc

Şi-l mână hop! colea cu foc

Că strigă toţi anume:

– Aceia vezi care-l privesc –

Că corul Vasiovenesc

N’are păreche'n lume.

Vasiova, 29 April 1928

***

Din vremurile cele bune

Roşu şi plin de sudoare, din galop oprindu-şi calul

Pe locul de exerciţiu, cuvântează generalul

Oficerii toţi să lase, în repaus batalionul

Şi să vină înainte-m, cu notesul şi creionul.

Să-şi însemne foarte bine, ori ce vorbe şi cuvinte

Ce le poruncesc acuma, să le poată ţinea minte

...Mâne-i ziua ’Mpărătesei, zi mare şi însemnată

Şi se cade o păradă, pentru faţa-i luminată.

Tot soldatul să se’mbrace, în mondurul nou ce-l are

Şi să aibă, băgaţi seama, în gură câte-o ţigare

Vor forma pluton aparte, cei ce duhănesc din lulă

Dar cu toţii la olaltă, s’aibă floare în căciulă.

Bucătarii să gătească corpului de grenadiri

Supă, varză, sosuri faine, carne friptă cu crumpiri

Iar pentru cavalerie, şi celorlalţi soldaţi

Carne friptă de berbece, curechi acru cu cârnaţi.

Beutura şi duhanul, le’mpart soldaţii de vardă

Carii vor mânca asemeni, pe deasupra ş’o scovardă

...Înţelesaţi!!, toţi salută... şi plecând înstrună calul

Iar feciorii strigă'n urmă-i, să trăiască generalul!!

Vasiova, 29 Decembrie 1905