Problema, așa cum se pune ea în Igiena Vitală

 Pentru a înțelege fenomenul alergiei și eroarea medicinei oficiale în acest domeniu, trebuie ca cititorul să perceapă bine tot conținutul celor două noțiuni (fundamentale în studiile noastre): cea a mediului umoral și cea a furtunii neuronale.

Mediul umoral

Este reprezentat de plasma circulantă (sau mobilă), ca și sângele, limfa și serurile extra-celulare. Aceste lichide constituie aproape 80% din organismul uman. Ne putem compara cu un fel de cadă, limitată de piele și de mucoase, și plină de apă, în care plutesc numeroși corpusculi. Aceste lichide sunt mijloacele de transport a diverselor substanțe de care au nevoie celulele noastre constituționale (nutriție), și a deșeurilor și reziuurilor care rezultă în urma activității acelorași celule (eliminare). Elementele nutritive sunt obținute prin degradarea alimentelor brute la nivelul ultimei părți a intestinului subțire (gură, stomac, duoden și părțile superioare ale intestinului, preparând alimentele pentru a putea fi asimilate).

 Deșeurile și reziduurile, sub forma cleiurilor și cristalelor, sunt preluate de aceste lichide; iar acestea se epurează, trecând prin patru mari filtre, numite emonctorii, care sunt: plămânii și mucoasele feței, rinichii, pielea și intestinul cu ficatul și vezica biliară.

 În general, lichidele umorale își echilibrează transporturile între dus și întors. Aceasta este starea de sănătate. Dar se pot produce livrări excedentare sau carențe în serviciul de „salubritate”.

 În ambele cazuri (supraalimentația sau insuficiența emonctorială), rezultatul este în mod sensibil același: apare un dezechilibru, adică o supraîncărcare (surplus) umorală.

 Astfel, puțin câte puțin, și pe măsură ce îmbătrânim, lichidele noastre se saturează cu produse neutilizate (zahărul diabeticilor) sau cu deșeuri de eliminare (acid uric, uree etc.).  În plus, dacă viața noastră este câtuși de puțin supusă unor stresuri nervoase: neliniști, grija afacerilor, tristeți, decepții etc., creierul cortical (creierul gânditor) va atrage spre el toată energia nervoasă și va jena activitatea diencefalului (creierul neuro-visceral) care, prin lanțurile simpaticului, comandă organelor. Efectul enervării are ca rezultat frânarea suplimentară a eliminărilor.

 Deci, motorul uman se îmbâcsește; și nimeni nu se gândește că sursa bolilor noastre se găsește în această calamină. Și, bineînțeles, marea parte a medicilor și a tămăduitorilor școliți la toate școlile uită să „vidanjeze” motorul.

 Fiecare, în funcție de specialitatea sa, va căuta, totuși, să intervină: unul va recomanda un „super - carburant” (alimente bogate în principiile X, Y, sau Z); altul va încerca să stimuleze „aprinderea” (excitând reflexele simpatice); încă unul va adăuga un „produs chimic miracol”, care va ambala momentan motorul fără însă să dea afară calamina care lipește pistoanele, scurt-circuitează bujiile și corodează metalul.

 Se va interveni în toate modurile, dar  niciodată în cel bun: în sensul epurării lichidelor prin asanarea alimentară a sursei de supraîncărcare, prin dezenervare pentru eliberarea diencefalului și deschiderea sistematică și concomitentă a celor patru emonctorii. Aceste manevre constituie cura de detoxifiere în naturopatia ortodoxă (sau igiena vitală), pentru care vă vom da exemple mai departe.