Descriere

Prozatoarea Nora Maria Vasilescu a debutat cu poezie în România Literară în anul 1986. Ulterior a făcut parte din Cenaclul Universitas, condus de profesorul Mircea Martin. Filolog, etnolog, jurnalist și traducător, primul ei volum de poezie a apărut în SUA, 1997, iar în 2016 a luat premiul „Ioan Slavici” al revistei Tribuna din Cluj.

În prezent locuiește în Connecticut, dar menține o apropiată legătură cu țara și nu exclude ca într-o zi să revină în Ardealul copilăriei sale sau în Bucureștiul natal.

Omul cu lupă este al treilea roman al autoarei, după Orenda și Șapte Pici. Un roman al emigrației, al violenței, dar și al vindecării.

Profesorul Cornelius Todea a emigrat în SUA în 1992. Acum e văduv, pe jumătate pensionat și se pregătește de o bătrânețe morocănoasă, de tată dezamăgit, undeva în Connecticut-ul rural.

Intră Viona, fostă studentă, agent la prestigioasa casă de licitație Christie's din New York. Între cei doi se leagă o prietenie din ce în ce mai interesantă, colorată de un senzualism inițial inofensiv. Clienții Vionei, bogați între bogați, au nevoie de expertize confidențiale ale obiectelor de artă pe care le vehiculează, iar Cornelius, în chip de connaisseur, e bine-venit și răsplătit ca atare. 

Mai mult decât banii și arta însă, pe cei doi îi unesc răni vechi și o cunoaștere dureroasă, cea a violenței seamănului, care i-a lăsat mutilați. Sub soarele de primăvară al Texasului, dar și sub amenințarea sosirii iminente a fostului ei soț, poate psihopat, poate sadic, iubirea care s-a născut din fugi și reveniri repetate își cere drepturile, iar cei doi, ezitant și stângaci, pășesc peste diferențele de vârstă și cultură. 

Împreună, par să înceapă un proces de vindecare, totuși, Viona continuă a se desface în straturi de mister succesive. Ca să-i rămână aproape, Cornelius ar trebui să renunțe la felul cum o viață întreagă a evitat situațiile complicate

Din America până în România și înapoi, cu un pas în civilizația olandeză de secol 17, cel de-al treilea roman al Norei Maria Vasilescu adulmecă, urmărește și prinde o esență umană identică sieși, de la extaz la lașitate și de la cruzime la adicție. Identică și niciodată la fel.

Omul cu Lupă

Nora Vasilescu
48 RON

Adauga in cos

Estimare livrare curier:
16 februarie

Din colectia: Omul și Lumea

Poate vă interesează și următoarele cărți

Fragment Omul cu Lupă

"Heh. Poate c-o fi venit el din Europa de Est de pe dreapta și prea târziu, dar măcar târziul ăsta îl făcea să înțeleagă. Viața în comunism îi dăduse unelte de înțeles așa cum niciunul dintre studenții lui nu avea. Colegii „deștepți”, care scăpaseră de conferințe, de „evenimente” ale galeriei de artă, de „întâlniri” cu elevii de liceu, cu „marele public” etc. etc., cei care-i lăudaseră mai sincer sau mai puțin sincer aceste povești nu bănuiseră niciodată – era convins! – câtă parșivă prudență, câtă perversă abilitate și câtă academică fățărnicie îngropase el într-însele. Enormă. Chiar și după ce luase full-tenure. Luase prea târziu, cam pe când intraseră gemenii în liceu, când devenise clar că nici ei n-or să ia vreo bursă, nici părinții n-or să câștige bani destui să le plătească vreun colegiu serios. Nu la notele lor. Profesorul Todea, calm și educat, trăia la fel de calm și educat (bine, cam șchiop) în povestirile sale despre portrete și scene biblice, peisaje și mitologie. Trăise adică. Fiindcă acum, pensionat și singur, puțin îi mai păsa. Păstrase un curs de inițiere și un post-doc pe care avea să-l piardă curând, destui lupi tineri priveau cu interes într-acolo. Era dispus să le radă pe amândouă oricând din agendă. Profesorul Todea (ultima treaptă) calm și educat, urma să fie asasinat cu sânge rece și mai cu seamă cu o premeditare care datà de mult: ideea modelului Omului cu lupa i se năzărise cu mai bine de cincisprezece ani în urmă. Asta-i!"



"Erau, fuseseră toți pictori foarte buni, câțiva chiar artiști capabili să înțeleagă umanul la adâncimi cutremurătoare, dar rămâneau oameni, cu plăcerile lor câteodată vulgare, câteodată brutale și mai cu seamă satisfăcuseră clienți de toate gusturile. Îi reintrodusese pe Jan Steen și pe Brouwer în discuție și se străduise să proiecteze reproduceri cu cea mai mare rezoluție pe care-o putuse găsi, împingându-i să citească acolo unde se găsea, sugestia, licențiosul și pornografia. Asociase cu filmul, mai ales filmul mijlocului de secol XX, între pudibonderia protestantă și „puritatea proletară” a comunismului, arta sugestiei până la imaginea mai adevărată decât realitatea a lui Baudrillard, dar și a lui Hustler. Ce era artă și ce pornografie, ce slujea simplei fiziologii masculine și ce esteticului și intensității? Se amuzase să se asocieze feministelor, să le susțină, să le contrazică după aceea, să descopere laolaltă cu marxiștii drama fetei în casă din gospodăriile burgheze ale Republicii, dar să descopere valoarea de frumos împletită – fir-ar să fie – cu disprețul sexualizat, să-i întărâte și, pentru câteva ore în fiecare săptămână, sub marile neoane ale sălii de curs, și, sub concentrarea dezbaterii, sub presiunea chicotelilor, a ochilor feriți cu jenă, ploaia se uscase. Revenea însă pe capacul mașinii"

Cartea a fost adaugata in cos