"Dogma microbului, microorganism străin ființelor vii și sănătoase, a dus la nașterea unor metode periculoase și abuzive.

Noi fabricăm un număr mare de microbi. Iar acești microbi autogeni nu sunt cauzele bolilor noastre ci pur și simplu efectele lor.

Am văzut că anumiți microbi nu doar că nu sunt străini organismului, ci mai mult decât atât, ei iau naștere în propriile noastre celule… Pentru a rezuma, fiecare celulă vie este compusă din mici granulații (microbi binefăcători - microzimele lui Bechamp) care edifică viața celulară: iar aceste granulații se pot transforma în elemente răufăcătoare în urma unei alterări a terenului (lichidul hrănitor). Aceasta ne face să gândim că reglarea alimentației trebuie să fie una dintre primele metode de tratament pentru a evita alterarea terenului datorată fermentațiilor anormale a materialelor alimentare neutilizate.

Școala oficială ne învață că orice boală de tip infecțios are drept cauză un microb sau un virus. Acest lucru nu este tocmai exact. Germenii nu sunt decât martori. Astfel, țânțarii prosperă pe mlaștini, dar nu sunt cauza acestora.

Pe de altă parte, doctrina oficială nu știe să explice bolile infecțioase „fără microbi” (de exemplu: tuberculosul care nu prezintă bacili); tot la fel, aceasta nu știe să dea o explicație satisfăcătoare pentru sănătatea perfectă a unor purtători de microbi foarte virulenți.

În fine, contaminările și epidemiile nu sunt ceea ce afirmă învățământul oficial. Contaminarea nu se poate realiza decât pe un teren favorabil (un grăunte de grâu nu crește în Sahara); cât despre epidemie, ea nu se manifestă decât într-un grup de ființe care trăiesc în comun și care sunt victime ale acelorași erori biologice (și chiar și în acest caz, nu toți sunt atinși!).

Noțiunea de contaminare subzistă totuși în sistemul nostru naturopatic, dar aceasta este foarte atenuată! Contaminarea poate exista doar atunci când terenul este între o stare de receptivitate (scânteia ce aprinde lemnul uscat) sau aproape în stare de receptivitate (ultima picătură care face să se verse vasul).

Marea lecție dată de copilul mic căruia îi fierbem totul și care ia și suge tot ce găsește, ar trebui să ne atragă atenția. Din fericire, lucrurile se întâmplă în acest fel, căci dacă teoria oficială ar fi adevărată, am fi cu toții deja morți. Cât despre epidemiile care acționează doar asupra unor grupuri deja pregătite de suferințele lor comune, care prezintă alterări ale terenului, acestea sunt limitate după aceleași principii, fără existența cărora nicio epidemie nu ar putea fi oprită, sau ca și focul care arde în pădure până la ultimul copac, aceasta nu s-ar opri decât la ultimul om de pe Pământ, ceea ce încă nu s-a văzut niciodată.

Trebuie, deci, să încetăm a crede în stupida teorie a microbilor patogeni care sunt în aer și ne contaminează. Microbii nu generează boala; ci, dimpotrivă, boala este mama lor directă. Este absolut aceeași situație ca și în cazul morții, care este mama microbilor de putrefacție, care apar foarte rapid în urma microbilor bolii, atunci când bolnavul a devenit cadavru. Microbii care există în organism în timpul bolii nu sunt mai patogeni decât ar fi microbii de putrefacție mai provocatori ai morții. Nimeni nu ar îndrăzni să spună că viermii de pe cadavru sunt cei care au provocat moartea individului.

Astfel, prin cultura naturopatică a țesuturilor noastre și a alimentelor noastre noi vom menține echilibrul normal intracelular și vom frâna mutațiile organitelor către forme patogene. În acest fel va fi învinsă – fără antiseptice fulgerătoare - această fantomă fără dinți, acest vârcolac al științei, acest inocent acuzat de toate crimele: microbul.

O frază rezumă toată învățătura noastră: „Terenul este totul, microbul nu este nimic.”