Prefaţă la ediţia în limba română
Această carte este o minunată contribuţie la evoluţia apiculturii, precum
şi la schimbarea unei mentalităţi şi a unei practici apicole care a dus pe
nesimţite, de-a lungul ultimului secol, la îmbolnăvirea albinei şi la punerea
speciei sale sub ameninţarea dispariţiei.
Traducerea în limba română era necesară din motive care vor deveni evidente
după citirea cărţii.
Traducătorul
român îndrăzneşte însă, ca în virtutea a 30 de ani de experienţă în apicultură,
să adauge câteva argumente.
Cititorului familiarizat cu albinele sau celui
care poate pretinde că este chiar un profesionist îi este cunoscută evoluţia
apiculturii mondiale şi îngrijorările ei din ultimele două decenii.
Chiar dacă nu sunt cunoscute cu siguranţă,
cauzele dispariţiei masive şi bruşte a populaţiei de albine, atât pe teritoriul
Statelor Unite, cât şi în Europa, ele pot fi intuite. Există în prezent tot mai
multe voci avizate, printre care indirect şi a autorului acestei cărţi, care
atenţionează că e posibil ca slăbirea sistemului imunitar al albinelor, precum
şi noua boală a albinelor denumită pe scurt CCD (Collapse Colony Disorder) să
se datoreze nu numai folosirii pesticidelor în agricultură, nu numai poluării
electromagnetice sau medicamentelor de sinteză chimică folosite pentru deparazitări interne şi externe ale albinei
ci şi, poate mai ales, inhibării sau chiar anihilării unor instincte
fundamentale ale albinelor.
Este vorba în
primul rând de instinctul roirii pe care apicultorii au încercat întotdeauna
să-l inhibe şi să-l controleze pentru a obţine recolte mai mari. Pentru acei
cititori care nu au cunoştinţe de apicultură roirea este modalitatea prin care
se multiplică-reproduc familiile de albine. Este ştiut că la o familie de
albine „intrată în frigurile roitului” instinctul culesului se diminuează în
favoarea instinctului roirii. De asemenea este ştiut că roiul primar ia cu el o
mare parte din populaţia familiei, fiecare albină a roiului făcându-şi plinul cu miere înainte de plecare. Asta a
hotărât Natura. Prin practica actuală noi i ne împotrivim din motive care pot
fi înţelese dar care nu o fac, pe termen lung, mai puţin periculoasă. Există
mai multe moduri de a păstra „averea” în familie, mergând de la roirea
artificială şi până la împerecherea artificială a mătcii, metode care urmăresc
inhibarea instinctului fundamental în favoarea producţiei de miere şi a
câştigului financiar. Aici trebuie adăugat şi faptul, trecut cu vederea chiar
de către stuparii cei mai experimentaţi, că roiul lăsat să evadeze în mod
natural îşi caută şi îşi alege locul definitiv al noii case (scorburi, crengi,
crevase, crăpături în ziduri etc.) prin albinele cercetaşe, conform unei
înţelepciuni care nouă ne scapă. Chiar dacă în primul loc nu stă în general mai
mult de o zi sau două în cel definitiv nu se aşază la întâmplare, pe când în
cazul roirii controlate trebuie să accepte locaţia şi forma în care îl aşază
stuparul şi care din punct de vedere energetic s-ar putea să nu fie cea mai
bună. Nu trebuie uitat că planeta este înconjurată de un câmp magnetic, precum
şi de o reţea telurică care abia începe să fie cunoscută.
În al doilea
rând, ca urmare a aceluiaşi interes mercantil, este inhibat instinctul clădirii
fagurilor. În loc să fie lăsate să clădească fagurii aşa cum le dictează
instinctul, ele sunt „ajutate” cu foi de ceară cărora le-au fost imprimate în
prealabil formele hexagonale. Apicultorii ştiu că în activitatea producerii
cerii din propriul lor corp, precum şi cea a clădirii propriu-zise, albinele
consumă multă energie şi că producţia de miere scade simţitor atunci când
albinele sunt lăsate să clădească „de la zero”. Pe de altă parte, foaia de
ceară, produsă artificial, care este apoi însârmată, introduce în stup
substanţe şi materiale străine albinelor.
În al treilea
rând este instinctul, ignorat în şi mai mare măsură, care face obiectul acestei
cărţi revoluţionare. Şi anume este vorba despre relaţia delicată, greu de
cuantificat, care există între atributele spiritual-sufleteşti ale unei fiinţe
şi forma sa fizică. Nu e cazul să deconspirăm secretele care urmează să-i fie
descoperite cititorului prin lectura, studiul şi mai ales punerea în practică a
acestei cărţi. Fie însă permis următorul exerciţiu de imaginaţie propus
cititorului. Imaginaţi-vă că aţi fi forţaţi de-a lungul întregii vieţi să
purtaţi o îmbrăcăminte şi încălţăminte care sunt prea mici şi care, mai mult,
nici măcar nu au forme care să se potrivească cu forma corpului dvs. Mai mult
toată familia dvs. din prezent şi viitor, toţi urmaşii dvs. ar fi obligaţi să
poarte aceeaşi îmbrăcăminte stupidă doar pentru că autorităţile au decis că
astfel îmbrăcaţi veţi avea un randament mai mare în muncă, ale cărei rezultate
oricum nu vă vor aparţine. Comparaţia de mai sus poate fi dusă mai departe.
Imaginaţi-vă ca aceleaşi autorităţi „înţelepte” hotărăsc ceva îngrozitor.
Obligă toate femeile însărcinate să nască prematur şi, mai mult, preiau ele
controlul dezvoltării ulterioare a fătului prin îmbrăcarea lui într-o cămaşă
care nu are nimic de-a face cu impulsurile lăuntrice de dezvoltare ale lui.
Vi se pare că este o comparaţie exagerată?
După ce veţi fi citit cartea poate că n-o veţi mai considera astfel.
Încercând să controlăm aceste instincte
fundamentale pentru unicul scop al producţiei uităm că albina este parte din
ecosistemul întregii planete, relație ale cărei implicaţii abia începem să le
descoperim. În spatele tuturor celor trei instincte pomenite mai sus se ascund
taine profunde. Cititorul este invitat să consulte literatura ştiinţifică de
specialitate. Sunt de interes în strictă legătură cu această carte opera şi
experimentele lui Rupert Sheldrake despre postulata şi se pare dovedita
existenţă a câmpului morfic, precum şi cercetările moderne asupra agriculturii
şi apiculturii biodinamice. Nu în ultimul rând, și în strictă legătură cu
această carte, este de interes ciclul de conferințe, ale lui Rudolf Steiner,
numit „Über die Bienen”.
Acestea fiind spuse, cititorul este invitat
la lectură şi studiu cu speranţa că cele descoperite în această carte îl vor
sensibiliza şi determina să ofere măcar unora din familiile lui de albine o
casă conform cu natura lor.
Secoşan Florin
Lipova, 5 februarie 2014
֎
„...(dacă) o epocă nu are ochi pentru formă şi nu poate
crea forme cu un ochi văzător, spiritul se va evapora, va deveni abstract,
nesubstanțial, iar realitatea se va confrunta cu acest spirit pur abstract, ca
o acumulare de materie lipsită de spirit...”
(Rudolf Steiner,
extras dintr-o scrisoare datată din 1905)
