·        Bolile sezonului rece sunt prin excelență boli vulcanice, adică reacții de eliminare emonctorială la nivelul căilor respiratorii sau ale mucoaselor feței.

Aceste manifestări nu sunt boli autentice, centripete și degenerative cu leziuni profunde ireversibile, ci sunt pseudo-boli, centrifuge și auto-defensive.

Naturopatul nu ignoră că această formă de reacție care atinge emonctoriul pulmonar este curentă la neuro-artriticii (retractați) de tipul respiratorului și cerebralului; și mult mai puțin frecventă la sanguino-pletorici (dilatați).

Regula naturopatică prin care se enunță că aparatul cel mai puternic este cel care preia sarcina epurării, este demonstrată în acest caz.

Totodată, regula care  afirmă că organul cel mai slab al aparatului cel mai puternic este primul care se lezionează, explică la fel de clar localizările pe bronhii, alveole, gât, sinusuri, urechi etc., de unde o mare varietate de afecțiuni.

În fine, o altă regulă referitoare la manifestările de auto-apărare, precizează că reacțiile emonctoriale sunt cu atât mai extinse, cu cât energia vitală este mai mare. În gripa cu febră și transpirații, expectorații și eliminări dezastruoase la nivel digestiv, tot tabloul clinic al crizei eliminatorii este complet.

·        Pentru a ne vindeca, sau mai bine pentru a provoca auto-vindecarea, trebuie să rezolvăm situația și să facem astfel încât să basculăm eliminările spre partea de jos a corpului.

Marea reformă logică va consta în stimularea ficatului, bilei și intestinului (emonctorii) prin purgații uscate, posturi seci și stimulări anale uscate (supozitoare laxative).

Durerile toracice ale bronșitei vor fi calmate prin cataplasme cu pernă electrică (aplicații uscate) și tusea va fi tratată tot în acest fel.

Cât despre răceala capului (rinita), se vor  practica inhalațiile de aer cald supraîncălzit.

·        Tehnicile uscate, aplicate la toate nivelele, sunt utile pentru epurarea limfei.

Bolile coloidale, de tipul celor pe care le vedem evoluând în timpul iernii și pe care tocmai le-am descris sunt rezultatul unei saturații importante a limfei cu reziduuri metabolice vâscoase. Sângele nu reține decât cristale solubile și nu cleiurile (deșeuri coloidale).

Pentru a fi purificată de reziduurile sale lipicioase, limfa trebuie să se verse mai abundent în sânge, decât în mod obișnuit.

Postul sec antrenează prin evaporarea apei de la nivelul plămânilor și al pielii, o carență hidrică la nivelul sângelui. Pentru a suplini această carență, limfa bogată în apă se va deversa cu intensitate mai mare în sânge. De la 1 litru în 24 de ore, ea poate trece la 5 litri. Astfel, în două zile de post sec, se purifică 10 litri de limfă.

Toate practicile „uscate” vor contribui la această deversare intensificată a limfei în sânge și la epurarea ei.

Ori, „cleiurile” care apar în bolile sezonului rece, sunt martorii acestei necesități a limfei supraîncărcate de a se purifica.

Curele uscate ale igienei vitale naturopate sunt mijloacele cele mai logice pentru accelerarea acestor eliminări care au loc și dirijarea debitului lor către calea legală, hepato-intestinală.

·        Această teorie a supraîncărcărilor umorale, pe care o emitem noi, este confirmată de fapte.

De fiecare dată când cura uscată este aplicată corect în „bolile care curg”, rezultatele nu se fac așteptate. În timp ce medicii își pun încă întrebarea „care este originea și natura unei simple răceli a capului (rinite)?” (dar mulți dintre ei sunt critici și ironici față de această incapacitate a lor), Igienistul Naturopat sau Practicianul de sănătate naturopat aduce un răspuns clar al acestei afecțiuni și propune o metodă de îngrijire 100% eficace. 

Polarizându-se asupra intervențiilor locale sau a terapeuticilor specifice, atât de tentante prin succesele aparente și imediate, uităm, pur și simplu, să acționăm asupra sursei răului, închizând în același timp, cu multă stângăcie, supapa de siguranță care ar permite o mai bună suportare a acestuia.

Această eroare veche de milenii a fost, în sfârșit, înțeleasă de Școala de Naturopatie ortodoxă.

Medicina anti-simptomatică, cu represiunile ei locale este o „înșelătorie”. Ea este contrară fiziologiei și adevăratei vindecări.

Cât timp va mai trebui să treacă, pentru ca întreaga populație să scape de această vrăjitorie modernă pseudo-științifică, care este remediul specific?!

În microbiologie există două mari teorii cu privire la germeni.

1.      Louis Pasteur și discipolii săi afirmă că germenii sunt în aer, unde trăiesc în mod obișnuit, și că atunci când pătrund în organism dau naștere unor boli. Ei sunt de natură „exogenă”.

2.      Antoine Bechamp și Jules Tissot afirmă că germenii sunt produși rezultați în urma dezagregării celulelor noastre bolnave, că aceștia nu există în aer și că mediul celular nu este aseptic. Germenii iau naștere din organitele (haltere și coli) sau microzimele care formează urzeala celulelor noastre.

Nu există „eteroinfecție” ci doar „autoinfecție”.  

3.      Pasteur și adepții săi afirmă că germenii sunt cauzele directe ale bolilor noastre așa zise „infecțioase” și că acestea sunt boli specifice. Pentru ei, vaccinarea și sterilizarea sunt armele prevenției. Vindecarea se obține cu ajutorul antibioticelor.

4.      Tissot și Bechamp și adepții lor afirmă contrariul. Germenii sunt simptome (la fel ca febra sau transpirațiile) și nu cauzele bolilor infecțioase. Specificitatea microbiană este îndoielnică (multitudinea formelor pentru o aceeași boală). Există purtători de microbi care sunt sănătoși și există subiecți bolnavi, de așa zisele boli infecțioase, fără să fie purtători de microbi.

Prevenția se obține prin măsuri care evită dezorganizarea terenului celular. Organismul sănătos  posedă o imunitate naturală care-i permite să se auto-vindece dacă se produce în mod accidental o dezordine celulară. Inflamația vasculară, leucocitoza, fagocitoza și producerea de anticorpi asigură această apărare. Este de dorit să aparținem acelei categorii de indivizi care au imunitate puternică (invulnerabilitate). Această imunitate este apanajul strămoșilor noștri îndepărtați. Noi o pierdem din ce în ce mai mult, mai ales cu începere din epoca vaccinărilor.