.....

·       Această terapeutică se realizează din interior și nu din exterior. Ea este opera bolnavului și nicidecum a unei medicine sau a unui medic oarecare.

 Ea recurge la autoliză (post) și drenaj (eliminare emonctorială). Nu seamănă cu vindecarea „provocată” la nivelul simptomelor de către un drog așa cum procedează medicina curentă (vindecare care nu este decât o pseudo-vindecare), ci este vindecarea adevărată, profundă, generală, pe care noi o numim auto-vindecare.

Elementele acestei metode sunt: reforma alimentară cu ramura ei de restricții (dietetica) și cu cea a distribuției de nutrienți (nutriția); abținerea progresivă de la toate alimentele gătite și de la amestecurile indezirabile; refuzul categoric al cărnurilor în sânge;  abandonul definitiv al alcoolului și a otrăvurilor narcotice și medicamentoase de orice fel (în afara situațiilor de urgență de scurtă durată); recurgerea la postul periodic ca factor de purificare intensă etc.

La acestea, se adaugă toate practicile naturale care stimulează corpul în toate funcțiile sale fiziologice. Regăsim, aici, agenții fizici  (sau tehnicile naturopate) numite de Hristos, așa cum merită să fie numite, Îngerii Pământului, ai Soarelui, ai Apei, ai Luminii, ai Aerului etc.

Așa era învățătura Lui, așa este și învățătura noastră.

Este adevărat că Iisus a trăit printre Esenieni, religioși care au știut să păstreze o parte din  tradiția medicală transmisă, după potop, preoților din Egiptul Antic Superior. Această cunoaștere a fost comunicată celor din urmă de către instructorii Naacali, veniți din „Paradisul pierdut” din Mu, când acest mare continent civilizator a fost înghițit de apele Pacificului, în urmă cu 150 000 sau 200 000 de ani. Dovada celor afirmate aici se găsește în ultimele cuvinte pronunțate de Iisus pe Cruce care au fost proferate în limba vorbitorilor de pe Mu.

Conform lui James Churchward, textul veritabil și traducerea sa este următorul: „Lamat, Zobac ta ni; Hele; Zobac ta ni” („Întunericul îmi acoperă fața; leșin; întunericul îmi acoperă fața”).

În limba aramaică, aceste cuvinte nu au niciun sens.

A. B. Jaurequi afirmă, pe de altă parte, că aceste cuvinte au fost proferate în limba mayașă. Or, Maiașii primitivi erau coloni de pe continentul Mu (H. M. de Champigny).

Or, noi știm, că între 20 și 30 de ani Iisus a călătorit mult, nu doar în Egipt, ci chiar în India, unde amintirea trecerii sale în acele locuri a fost păstrată cu evlavie. Peste tot, El a primit elemente din această artă medicală a locuitorilor de pe continentul Mu (care este cea aparținând tradiției). În fine, El a fost ținut la curent de lucrările marelui Hipocrate, celebrul medic grec al Antichității (460-377 î. Hr.), care este pentru noi Părintele Naturopatiei din timpurile istorice.

Etica medicală a acestui medic este la originea jurământului pe care-l pronunță absolvenții Școlii de medicină Alopată, care văd în el părintele medicinei lor. Aceasta este o interpretare tendențioasă, deoarece Hipocrate s-a ridicat întotdeauna împotriva folosirii otrăvurilor în terapeutică. Nu a precizat el în mod explicit că alimentul trebuia să fie singurul medicament? Tinerii alopați din zilele noastre, care folosesc fără discriminare droguri periculoase și își spun „hipocratici”, ar face mai bine să recitească opera Maestrului din Insula Cos.

Iisus era, deci, foarte bine pregătit pentru a-și îndeplini misiunea sa de „igienist-naturopat”.

Iată cum o concepea El, conform spuselor lui Ioan, din traducerile textelor inițiale și după propriile noastre cercetări.

Am extras din textul original pasajele cele mai caracteristice și le-am însoțit cu comentariile noastre. Cititorii noștri vor fi în mod sigur izbiți de paralelismul foarte apropiat care există între metoda lui Hristos și cea a Naturopatiei pe care o practicăm noi și pe care o numim „ortodoxă”. Într-adevăr, atragem atenția asupra acestui ultim punct, căci există Naturopatie și Naturopatie, așa cum există un automobil sau altul.

Învățătura noastră nu trebuie confundată cu acele practici naturale care încep de la regimurile alimentare cele mai variate până la diversele terapeutici fizice izolate, preconizate de anumiți „specialiști”, cum ar fi dieteticienii, chiropracticienii, acupunctorii,  fitoterapeuții și alți „etiopați”, de altfel, foarte bine intenționați.

Dar toate aceste practici se înscriu în cadrul doctrinal al Alopatiei; ele se bazează pe diagnosticul medical clasic (simptomatic) și vizează doar tratamente strict locale. Ele țin de Medicina fizică și nu de Naturopatie sau de metoda lui Hristos, după cum veți putea judeca singuri.